Consumatorii sunt expuşi pe diferite canale media la tot mai multe mesaje contradictorii referitoare la alimentele pe care le consumă, dacă sunt sau nu sunt bune pentru sănătatea lor. Drept urmare, cunoștințele consumatorilor se bazează mai mult pe percepție și nu pe informații certe. Specialistul în nutriție şi cercetare-dezvoltare – Adeline Pierre, ne oferă câteva informații despre miturile false.
Considerăm ca punct de plecare în discuția referitoare la grâu, cartea medicului american William Davis, publicată acum câțiva ani, intitulată Wheat Belly. William Davis pleacă de la ipoteza că cel puțin o parte dintre problemele metabolice ale populației occidentale are drept cauză consumul unor cereale superselecționate, aflate departe din punct de vedere genetic de antecesorii consumați în antichitate de strămoșii noștri.
Deoarece în zilele noastre un deosebit accent se pune pe relația dintre sănătate, stilul de viață și dietă, consumatorii devin din ce în ce mai conștienți de ceea ce mănâncă. Printre cerealele care se bucură de o atenție sporită se numără și ovăzul, privit cu mare interes datorită valorii nutritive deosebite.
Făina integrală de Quinoa se obține prin măcinarea uscată a semințelor de Quinoa, după o prealabilă operație de eliminare a saponinelor din pericarp (prin clătire în apă rece sau alcalină, respectiv prin abraziune mecanică). Tehnologiile de obținere a făinurilor de Quinoa sunt orientate spre selecția de varietăți de semințe, mai sărace în saponine (varietățile cu gust dulce și aromă amară mai puțin intensă) (Jancurová et al., 2009).
