Revista Brutarul-Cofetarul: Cine este Robert Eisler?
Robert Eisler: Robert este un tip căruia îi sare atenția mult prea ușor de la un lucru la altul, și care găsește tot timpul câte o nouă „jucărie” cu care să se joace. Pun multă pasiune în lucrurile pe care le fac și dacă „mă prinde” ceva, intru cu totul în acel lucru, vreau să aflu toate detaliile. Din nefericire sau nu, tot timpul apar lucruri noi care îmi fură atenția, așa că eu zic despre mine că sunt un generalist, știu să fac bine multe lucruri, dar la niciunul nu sunt un maestru. Pur și simplu nu sunt construit pentru a face un singur lucru tot timpul.
Revista Brutarul-Cofetarul: Ce etape a trebuit să parcurgeți pentru a ajunge acolo unde sunteți astăzi?
R. E.: Îmi mai amintește Facebook-ul de „creațiile” mele de acum 5-7-10 ani și de fiecare dată îmi vine să șterg pozele, dar sunt parte din istoria mea, așa că până la urmă decid de fiecare dată să le las. Un coleg de breaslă zicea că treaba cu mâncarea, nu e să o faci mai bună decât alții, ci să o faci mai bună decât ai făcut-o tot tu, ieri. Sunt perfect de acord și așa este și cu cofetăria. Eu sunt autodidact, deci am ales drumul mai greu, dar etapele sunt aceleași pentru toată lumea. Nu poți trișa decât pe perioade foarte scurte pentru că în timp toate scurtăturile o să se vadă în munca ta. Tot timpul înveți ceva nou, faci mai bine și, dacă vrei, mai dai și altora din ce ai învățat.
Revista Brutarul-Cofetarul: Ce v-a motivat și inspirat să lucrați ca și cofetar?
R. E.: Mie de fapt, îmi plăcea bucătaria, dar n-a avut cine să mă ghideze, și eu fiind leneș, am hoinărit mult aiurea. Până la urmă, am ajuns la cofetărie, inspirat de sora mea, care este și ea cofetar, și de partenera mea, Carmen, care și ea este cofetar. Deci cumva n-am avut de ales.
Revista Brutarul-Cofetarul: Care sunt realizările profesionale cele mai mari?
R. E.: Deși nu îmi place, se pare că așa suntem construiți – să căutăm validare din exterior. Deci, cea mai mare realizare pentru mine este că am ajuns să fim recunoscuți de public pentru calitatea produselor (mă refer la laboratorul meu de cofetărie din Brașov – Cuptorul lui Robert). Am un puternic sindrom al impostorului și, de aceea, o să pun faptul că am ajuns să îi învăț pe alții cum să facă cofetărie, pe locul doi…
Revista Brutarul-Cofetarul: Care au fost și sunt provocările zilelor de azi pentru un cofetar?
R. E.: Provocările nu sunt tot timpul un lucru rău, ele ne ajută să progresăm și câteodată înveți mai mult dintr-un eșec decât dintr-un succes… doar să înveți. Acum, accesul la informație de calitate este foarte facil, avem orice ingredient ne dorim, dar dacă vrem să ne plângem găsim motive, sigur.
Revista Brutarul-Cofetarul: Care credeți că sunt cele mai importante trenduri și tendințe ale sectorului de cofetărie din România?
R. E.: Știu că nu se vede peste tot, dar nivelul de trai în România a crescut foarte mult (dovadă că importăm forță de muncă). Faptul că oamenii au mai mulți bani înseamnă și că poți să găsești public pentru produse de calitate, dar puțin mai scumpe. Și am găsit peste tot cofetă- rii (mai mici sau mai mari) care încep să facă exact acest lucru: produse în cantități mici (artizanal) cu o calitate foarte înaltă. Am observat pe piață și o dorință foarte mare de specializare și Academiile, cum este Pangastro, joacă un rol foarte important în crearea noii generații de cofetari.
Revista Brutarul-Cofetarul: Cum vedeți evoluția industriei cofetăriei – în trecut, acum, viitor?
R. E.: Cum am spus, trendul acesta de „micro bakery” cred că va continua. Una-două persoane foarte pasionate care crează pentru un public restrâns produse de calitate înaltă. Aici, suntem pe aceeași traiectorie cu cafenelele, așă că putem liniștiți să ne inspirăm.
Revista Brutarul-Cofetarul: Care este mesajul dvs. pentru profesioniștii din domeniu?
R. E.: Nu îmi permit să dau sfaturi, dar cred că ar fi bine ca profesioniștii să fie mai activi pe social media. Dacă ne dorim un public educat, trebuie să ne asumăm și rolul de educator (sau model). Altfel nu prea avem dreptul să ne plângem.
Apropo de lucrurile pe care ar trebui să ni le asumăm, viitorul acestei nații este tot în responsabilitatea noastră. Iar viitorul sunt copiii.
Text: ing. Popa Claudia