Producția de grâu realizată (circa 5,5 milioane tone) ar asigura necesarul de consum pentru întregul an recoltă dacă nu s-ar face exporturi. Deocamdată, de la recoltare și până în prezent, în România prețul de vânzare al grâului este mai mare decât prețul practicat atât în zona Mării Negre cât și pe plan mondial, fapt pentru care exporturile au fost foarte mici ( cca. 550 mii tone). În momentul în care prețurile practicate în țară vor fi egale cu cele practicate pe alte piețe, probabil se vor relua exporturile. Dacă se reiau exporturile, atunci va fi un deficit de grâu care s-ar putea acoperi din import cu costuri mai mari decât acum și cu influențe și în prețul pâinii.
Din punct de vedere calitativ, grâul este bun pentru panificație și nu există probleme majore generale ci numai zonale, punctuale. Normal că necazurile agricultorilor se vor transfera și procesatorilor și atunci când prețurile cresc, scad vânzările și de aici toate implicațiile negative din economia fiecărei societăți. Dacă Ministrul Agriculturii și premierul Orban ar fi realizat ce au promis, adică credite cu dobândă subvenționată și garantate de stat, acordate morarilor pentru cumpărarea întregii cantități de grâu necesare pe întregul an (circa 45 milioane tone), atunci nici populația și nici procesatorii nu ar fi avut de suferit.
Așa au procedat alte state și este foarte bine.
Autor: Aurel Popescu, președintele ROMPAN