PROCEDURA SPECIALĂ ÎN CAZUL PRETENȚIILOR DE VALOARE REDUSĂ

În situația pretențiilor de valoare redusă, creditorul are la îndemână posibilitatea de a apela la o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, prin care poate obține un titlu executoriu împotriva debitorului său într-un timp mult mai scurt decât printr-un proces obișnuit, cu costuri relativ mai mici, parcurgând niște etape bine definite, în principiu doar în scris. desigur, creditorul are alegerea între procedura specială și procedura de drept comun, putând opta pentru oricare dintre ele. vom prezenta în continuare principalele repere ale procedurii cu privire la cererile de valoare redusă.

1. Definirea cererilor cu valoare redusă cărora li se aplică procedura specială

Procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 RON.

Totuși, chiar dacă valoarea pretențiilor se încadrează în limita menționată mai sus, procedura specială nu se poate aplica în unele domenii exceptate de lege, cum ar fi de pildă cazul pretențiilor născute din raporturile de familie, moștenire, asigurări sociale și raporturi de muncă.

2. Începerea procedurii speciale

Creditorul poate declanșa procedura specială prin înregistrarea la instanța competentă a unui formular standard de cerere completat cu elemente precum identificarea părților, valoarea pretențiilor, indicarea probelor și a altor elemente necesare soluționării cauzei, însoțit de copii de pe înscrisurile de care creditorul înțelege să se folosească.

Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. În cazul în care informațiile furnizate de creditor nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanța îi va acorda acestuia posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații sau înscrisuri suplimentare.

3. Desfășurarea procedurii speciale

Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se desfășoară în principiu doar în scris1. După primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată debitorului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de creditor. În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor, debitorul va înregistra formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, pe care instanța le va comunica de îndată creditorului.

Instanța poate solicita părților să furnizeze mai multe informații în termenul pe care îl va stabili în acest scop, care nu poate depăși 30 de zile de la primirea răspunsului debitorului, putând încuviința și alte probe în afara înscrisurilor depuse de părți. Nu vor fi însă încuviințate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată.

4. Soluționarea cererii creditorului în cadrul procedurii speciale

Instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept și este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Așadar, potrivit legii, creditorul ar trebui să poată obține un titlu executoriu pentru creanța sa de valoare redusă într-un termen maxim 2-3 luni de la începerea procedurii, desigur, termenul putând varia în funcție de complexitatea cazului concret și de încărcătura instanței de judecată.

Instanța poate dispune totuși înfățișarea părților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.

*Acest material prezintă cadrul legal general în materie, fără pretenții de exhaustivitate pe subiect. Ideile prezentate sunt strict informative și nu elimină necesitatea analizării prevederilor legale expuse și nici pe aceea a consultanței juridice oferite de un avocat, nefiind un substitut pentru acestea într-o speță concretă.

Text: Rubrică realizată de av. Achim-Sorin RĂZOARE – colaborator Laurențiu,

Laurențiu & Associates