I. Procedura prealabilă
Înainte de a începe orice demers judiciar, creditorul trebuie să îi comunice debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație de punere în întârziere, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Această somație întrerupe prescripția extinctivă, însă numai dacă este urmată de formularea cererii de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.
II. Procedura judiciară
Dacă debitorul nu plătește în termenul stipulat în somație, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Din punct de vedere material, pentru cererile în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, instanța competentă este judecătoria, iar pentru cererile în valoare de peste 200.000 RON, instanța competentă este tribunalul. Din punct de vedere teritorial, cererea se introduce în principiu la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul. La cerere trebuie anexate înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somației prealabile trebuie atașată cererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă. Debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
III. Soluțiile instanței. Calea de atac
Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute mai sus, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. În ambele cazuri, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, executorie, în care se precizează suma și termenul de plată. Termenul de plată acordat de instanță nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Împotriva hotărârii instanței se poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării hotărârii. Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.
*Acest material prezintă cadrul legal general în materie, fără pretenții de exhaustivitate pe subiect. Ideile prezentate sunt strict informative și nu elimină necesitatea analizării prevederilor legale expuse și nici pe aceea a consultanței juridice oferite de un avocat, nefiind un substitut pentru acestea într-o speță concretă.
Text: Rubrică realizată de av. Achim-Sorin RĂZOARE – colaborator Laurențiu,
Laurențiu & Associate