JURIDIC: Contractul individual de muncă cu timp parţial

În cazul în care locul de muncă creat de Angajator presupune doar o fracțiune de normă, acesta poate angaja un salariat printr-un contract individual de muncă cu timp parţial, trebuind însă să țină cont de o serie de elemente restrictive, cum ar fi interdicţia de a efectua ore suplimentare și, dacă drepturile salarial sunt stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, obligația de a calcula contribuțiile sociale raportat la acest nivel minim, cu unele excepții prevăzute de lege. Vom prezenta în continuare principalele particularități ale contractului individual de muncă cu timp parţial.

  1. Aspecte generale

Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil[1].

Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de muncă cu timp parţial, atât pe durată nedeterminată, cât și pe durată determinată, încheiate numai în formă scrisă.

Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în plus față de contractul individual de muncă cu normă întreagă, următoarele:

a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru;

b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;

c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.

În lipsa acestor elemente suplimentare, contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă.

  1. Evidența orelor de muncă prestate și interdicţia de a efectua ore suplimentare

Angajatorul are obligaţia de a ţine la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orelor de începere şi de sfârşit ale programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă, ori de câte ori se solicită acest lucru.

Nerespectarea obligației de ținere a evidenței orelor de muncă prestate constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.

Primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariaţi în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 lei, cu posibilitatea contravenientului de a achita jumătate din amenda aplicată în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție.

  1. Contribuțiile sociale raportate la salariul de bază minim brut pe ţară

Potrivit legii, contribuţiile sociale datorate de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial nu pot fi mai mici decât nivelul contribuţiilor sociale calculate prin aplicarea cotelor prevăzute de lege[2] asupra salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţiile sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.

Acest nivel minim al contribuțiilor sociale nu se aplică în cazul persoanelor fizice aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt elevi sau studenţi, cu vârsta până la 26 de ani, aflaţi într-o formă de şcolarizare;

b) sunt ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 de ani;

c) sunt persoane cu dizabilităţi sau alte categorii de persoane cărora prin lege li se recunoaşte posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi;

d) au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepţia pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, precum şi a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii cu pensia stabilită în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii;

e) realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu salariul de bază minim brut pe ţară.

În principiu, dovada situațiilor de mai sus se face cu documente justificative furnizate de persoanele care se află în acele situații.

În ipoteza cumulării mai multor contracte individuale de muncă (lit. e), salariaţii aflaţi în situaţia respectivă au obligaţia să depună la fiecare angajator o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că veniturile lunare brute cumulate, realizate din salarii şi asimilate salariilor în baza mai multor contracte individuale de muncă, sunt cel puţin egale cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată[3].

Declaraţia pe propria răspundere prevăzută mai sus se depune lunar, pe perioada în care salariatul se află în situaţia respectivă, până la data de 5 a lunii următoare celei pentru care se constituie drepturile salariale. În vederea completării declaraţiei pe propria răspundere până la termenul stabilit pentru depunerea acesteia, fiecare angajator eliberează salariatului, la cerere, un document din care să rezulte venitul brut lunar realizat.

În cazul în care salariaţii nu depun declaraţia pe propria răspundere, fiecare angajator stabileşte baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale la nivelul salariului minim brut pe ţară corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ, dacă venitul brut realizat se situează sub nivelul salariului lunar minim brut.

Declaraţia pe propria răspundere constituie document justificativ pentru fiecare angajator în vederea stabilirii bazei de calcul al contribuţiilor sociale, iar modelul său este stabilit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2343/2017.

 

[1] Potrivit legii, pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.

[2] 25% pentru contribuţia de asigurări sociale (CAS) și 10% pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS).

[3] Prin excepţie, în cazul în care la unul dintre angajatori salariaţii realizează un venit brut lunar, corespunzător numărului de zile lucrate în lună, cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, aceştia nu au obligaţia depunerii declaraţiei pe propria răspundere la angajatorul respectiv.

 

 

Republicarea conținutului website-ului www.brutarul.ro este permisă în limita de 400 de caractere, cu precizarea sursei și inserarea unui link spre www.brutarul.ro