Să ne hrănim trupul și din exterior sănătos, cu ceea ce folosea u străbunii
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au dorit să fie frumoși pe lângă sănătoși, utilizând de milenii ceea ce Mama Natură le-a oferit cu generozitate, în propria sa cămară. În Egiptul Antic, cea mai adulată regină, Cleopatra, era îmbăiată zilnic în lapte cald de asin, în care se dizolva și o cupă de miere.
Laptele de măgăriță este cunoscut și azi drept un bun de mare, preț pentru efectele sale benefice asupra sănătății bebelușilor, copiilor și adulților deopotrivă, fiind un produs bogat în imunoglobuline, are capacitatea de a preveni și combate virusurile, precum și bacteriile hibernale responsabile de declanșarea răcelilor și bronșitelor. Laptele de măgăriță are un conținut ridicat de substanțe care îmbunătățesc imunitatea, ca lizozima și lactoferina, în plus, este dovedit faptul că laptele de măgăriță are în proporție de peste 97% similitudini cu cel matern datorită compoziției sale, fiind apropiat de cel uman prin conținutul de lactoză, proteine, minerale și aminoacizi grași, cu importante beneficii asupra sănătății.
Este considerat a fi un tratament natural minune în afecțiunile căilor respiratorii, dar și un înlocuitor excelent pentru formulele de lapte praf de creștere în alimentația bebelușilor peste 6 luni și a copiilor, administrat ca medicament persoanelor cu sistem imunitar slăbit, persoanelor anemice, bătrânilor și sportivilor, fiind un bun vitalizant și vitaminizant. Laptele de măgăriță conține de 46 de ori mai multă vitamina C de exemplu, decât cel de vacă, de 4 ori mai mult fier și o cantitate neglijabilă de grăsimi, apoi calciul, necesar dezvoltării și păstrării unui sistem osos sănătos la orice vârstă. Mai mult, laptele de măgăriță este un depozit de vitamine necesare unui organism sănătos, conține vitamina A, B1, B2, B6, C, D, E, iar compoziția laptelui asigură 100% absorbția acestora în organism. De sute de ani, este cunoscut a fi un tratament popular pentru pertussis, numită popular și „tuse măgărească”, este utilizat în acest scop și în zilele noastre, fiind considerat singurul tratament ecologic și destul de eficace.
Băut în prizele recomandate de medic cu regularitate, tratează afecțiuni grave precum astmul, psoriazisul, eczemele și dermatitele, în plus, este un aliment hipoalergenic, nu produce bacterii, deci nu este necesară pasteurizarea, știut fiind că prin pasteurizare se pierd și substanțe benefice pe lângă cele nocive. Puține alimente sunt suficient de complexe ca, pe lângă aceste vitamine, minerale și substanțe imunostimulatoare, să conțină și Omega 3 și Omega 6, acizi grași esențiali organismului, benefici în prevenirea și tratarea afecțiunilor cardiovasculare și scăderea colesterolului rău, acizi pe care organismul nu îi poate produce singur și îi ia din alimente. Laptele de măgăriță este deci un medicament și un superaliment totodată! Aceste virtuți au făcut din laptele de măgăriță un ingredient demn de a fi cercetat și utilizat și în industria cosmetică, în paralel cu cea farmaceutică. Nu știm dacă au pornit de la descrierile antice ce devoalau secretul Cleopatrei atât de admirată pentru frumusețea pielii ei netede și strălucitoare, cert este că azi, industria cosmetică utilizează laptele de măgăriță, cu bune rezultate, în game de produse de tratare și înfrumusețare ale pielii și părului, produse bio și ecologice naturale, la îndemâna tuturor. Pe de altă parte, pe măsură ce devenim conștienți de proprietățile curative ale acestui lapte, vedem că apar ferme de creștere a măgărițelor și la noi în țară, fapt îmbucurător pentru medicina tradițională ce pare să ia amploare în lume, în dauna celor chimice, de sinteză.
Despre miere, ce să mai vorbim! Aș putea scrie un întreg roman doar despre ea, însă voi sintetiza acum, pentru a face cunoscut, ca și în cazul laptelui de măgăriță, doar esențialul. Cunoscută de om cu mult timp înainte de Antichitate, mierea era folosită de preoți în ritualuri la temple, toate popoarele antice începând cu sumerienii, babilonienii, grecii antici, utilizau mierea ca pe un bun de mare însemnătate, chiar și Biblia consemnează în Vechiul Testament mierea, într-o proporție covârșitoare.
Dincolo de gustul dulce inconfundabil și de valoarea sa spirituală, treptat, marile Civilizații antice încep să discearnă, prin adepții științelor epocii, capacitățile vindecătoare ale mierii, astfel medicul antic Hipocrate consemna în tratatele sale vindecarea cu ajutorul mierii a afecțiunilor gastrointestinale, renale, respiratorii și pentru tratamentul rănilor deschise, deoarece mierea are capacitatea de a vindeca infecțiile de orice natură. Strămoșii daci erau mari producători de miere, numeau acest aliment „hrana vie”, iar meșteșugul creșterii albinelor îl moșteniseră de la înaintașii traci. Chiar dacă strămoșii noștri daci nu erau înclinați spre marcarea unor fapte sau date importante din viața lor prin scriere, s-au păstrat destule dovezi despre traiul și ocupațiile acestora și desigur că la rândul lor, utilizau mierea nu doar pentru hrană, ci și în scopuri terapeutice.
Până în secolul XI, mierea a reprezentat un adevărat cult pentru întreaga lume, a urmat însă descoperirea trestiei de zahăr și a sfeclei, iar zahărul produs din aceste plante de către om a dus la scăderea semnificativă a interesului pentru miere. Totuși, deși se obține mai greu, mierea este mai dulce decât zahărul cu circa 25%, conține carbohidrați în proporție foarte mare, cam 97%, deci e mai bogată în calorii și are nivel mai mare de fructoză și conține și glucoză. Conține apă, cca. 17% vitamine și minerale importante, per 100 g de produs conține 0.3 g proteine, 52 mg potasiu, 6 mg calciu, 2 mg magneziu, 0.5 mg vitamina C, 4 mg de sodiu și 0.4 mg de fier. Cele mai bune și mai sănătoase produse dulci se fac cu miere, este un produs pe care organismul îl asimilează fără eforturi prea mari, dar care are virtuți nebănuite. Care sunt ele? Proprietățile antibacteriene ale mierii se cunosc de mii de ani, acest produs fiind poate primul antibiotic natural utilizat de om, azi știm că luptă împotriva tuturor bacteriilor, chiar și a celor grave, „moderne”, cum sunt E.coli și Salmonella. Vindecă rănile și ulcerațiile pielii, ajută la refacerea țesuturilor și ameliorează aspectul cicatricilor. Ameliorează durerile de gât, tusea, combate virozele, crește prin compușii săi rezistența fizică la efort, de aceea se recomandă sportivilor. Este și un bun antialergic, iar aplicată extern tratează și alergiile manifestate la nivelul pielii, cum sunt dermatitele atopice sau psoriazisul. Bogată în antioxidanți și polifenoli, previne câteva tipuri de cancer și boli de inimă.
Așa cum știți desigur, există o mulțime de produse de îngrijire și înfrumusețare ecologice și bio pe bază de miere, toate contribuind la un aspect sănătos al pielii și părului nostru, dar putem folosi mierea și ca atare, direct pe piele, o mască cu miere și gălbenuș de ou, lapte sau doar cu miere, combate ridurile, hrănește și catifelează pielea. Folosită pentru scalp, în combinație cu puțin ulei de argan sau ricin, cu gălbenuș sau amestecată cu puțin balsam, poate constitui o mască excelentă ce combate căderea părului, contribuind la regenerarea acestuia și conferindu-i un aspect strălucitor. O altă categorie alimentară din „cămara naturii” pe care v-o prezint este cea reprezentată de cereale, iar aici paleta devine mult mai largă, deși, spre bucuria noastră, beneficiile sunt pe măsură! (continuare în numărul următor)
Text și imagini: Daniela CINEZEANU, Boromir Sibiu Publicity