Cunoașterea procedurii poate fi utilă creditorilor care, adeseori, sunt puși în fața unui debitor cu datorii și fără active, astfel că patrimoniul persoanelor vinovate de insolvența acestuia poate fi o bună sursă de recuperare a creanțelor, după cum, în egală măsură, poate fi utilă și managerilor care conduc companii ajunse în prag de insolvență, pentru a evita să suporte din patrimoniul lor personal datoriile societății și de a fi decăzuți din dreptul de a fi administratori timp de 10 ani. Vom prezenta în continuare principalele repere ale procedurii angajării răspunderii pentru intrarea în insolvență, raportat la legislația în vigoare.
1. Faptele pentru care se poate angaja răspunderea pentru intrarea în insolvență
Potrivit legii, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului ajuns în insolvenţă să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea(1);
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridiceori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f ) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori(2);
h) orice altă faptă săvârșită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului.
2. Organele care pot solicita angajarea răspunderii pentru intrarea în insolvență
Potrivit legii, angajarea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă poate fi dispusă la cererea:
a) administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar;
b) președintelui comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, a unui creditor desemnat de adunarea creditorilor;
c) creditorului care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
3. Termenul de prescripție
Acţiunea în angajarea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de data publicării în buletinul procedurilor de insolvenţă a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă(3).
4. Consecințe
Persoana împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator sau, dacă este administrator în alte societăţi, va fi decăzută din acest drept timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Executarea silită împotriva persoanelor găsite vinovate se efectuează de către executorul judecătoresc, potrivit legii.
(1)În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă, prezumţia fiind relativă (adică poate fi făcută proba contrarie).
(2)Totuși, răspunderea nu va putea fi angajată dacă, în luna precedentă încetării plăţilor, s-au efectuat, cu bună-credinţă, plăţi în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, cu condiţia ca acordul să fi fost de natură a conduce la redresarea financiară a debitorului și să nu fi avut ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori.
(3)Acest raport trebuie întocmit într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar.
*Acest material prezintă cadrul legal general în materie, fără pretenții de exhaustivitate pe subiect. Ideile prezentate sunt strict informative și nu elimină necesitatea analizării prevederilor legale expuse și nici pe aceea a consultanței juridice oferite de un avocat, nefiind un substitut pentru acestea într-o speță concretă.
Text: Rubrică realizată de av. Achim-Sorin RĂZOARE – colaborator Laurenţiu, Laurenţiu & Associates