FĂINA DE TOPINAMBUR
Față de alte culturi de plante tradiționale prezintă o serie de avantaje: randament de creștere ridicat, toleranță la îngheț, secetă și sol sărac în nutrienți, rezistență mare la boli și dăunători. Numele de topinambur provine de la tribul amerindian Topinambas, mare consumator al acestor tuberculi. În prezent, planta este cultivată aproape pe toate continentele, principalele culturi fiind în America de Nord, Rusia, Australia și Asia, mai puțin în Europa, unde se poate găsi și în stare sălbatică. Tuberculii de topinambur au revenit în atenția specialiștilor și consumatorilor datorită proprietăţilor sale, fiind recomandați de nutriţionişti. Producția de tuberculi de topinambur este cuprinsă între 60-90 tone/ha.
Compoziția chimică. Compoziţia chimică a tuberculilor de topinambur este asemănătoare cu cea a cartofilor, cu deosebirea că topinamburul nu conţine amidon, ci un alt polizaharid denumit inulină. Aceștia conțin în medie 80% apă, 15% carbohidrați, 1-3% proteine și o cantitate nesemnificativă de lipide. Principalul carbohidrat de depozitare este inulina, al cărui conținut variază între 7 și 30% din greutatea în stare proaspătă.
Compoziţia chimică medie a tuberculilor de topinambur
| Caracteristici | Compoziţie medie la 100g |
|---|---|
| Proteine, % | 2,44 |
| Lipide, % | 0,41 |
| Glucide, % | 4,00 |
| Substanţe minerale, % | 1,74 |
| Fibre, % | 12,5 |
| Vitamina A, μg | 2 |
| Vitamina B1, μg | 200 |
| Vitamina B2, μg | 60 |
| Vitamina B3, mg | 1,3 |
| Vitamina C, mg | 4 |
| Vitamina E, mg | 4 |
| Vitamina K, mg | 0,023 |
(continuăm)
• Text •
Conf. Univ. ec.dr.ing. Adriana DABIJA
Facultatea de Inginerie Alimentară
Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava
Republicarea conținutului website-ului www.brutarul.ro este permisă în limita de 400 de caractere, cu precizarea sursei și inserarea unui link spre www.brutarul.ro.