O asemenea situație poate apărea, de exemplu, atunci când un furnizor livrează marfă unui client față de care a fost deschisă procedura insolvenței, fără a încasa prețul în avans, iar clientul nu își execută obligația de plată. În continuare, vom prezenta principalele repere pe care un creditor aflat într-o astfel de situație trebuie să le aibă în vedere, prin raportare la cadrul legal în vigoare.
- Regula suspendării acțiunilor pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului
Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare, precum și măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Așadar, regula vizează, în principal, creanțele născute anterior deschiderii procedurii, care, în mod obișnuit, pot fi valorificate exclusiv în cadrul procedurii insolvenței, prin formularea și depunerea cererilor de admitere a creanțelor.
Totuși, după cum vom arăta în cele ce urmează, suspendarea măsurilor de executare silită individuală se aplică, în principiu, și creanțelor născute ulterior deschiderii procedurii. Valorificarea acestora este, de asemenea, supusă regulilor speciale ale legislației insolvenței, care derogă de la dreptul comun în materia recuperării creanțelor.
- Situația creanțelor născute după data deschiderii procedurii
Legea nu prevede în mod expres că, de la data deschiderii procedurii, creditorii titulari ai unor creanțe născute ulterior nu mai pot recurge la executarea silită individuală împotriva debitorului. Totuși, această concluzie se desprinde din precizarea expresă a legiuitorului potrivit căreia nu sunt supuse suspendării acțiunile judiciare având ca obiect stabilirea existenței și/sau a cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii.
Cu alte cuvinte, legea permite creditorului curent să obțină, pe calea unei acțiuni judiciare, recunoașterea existenței creanței sale și determinarea întinderii acesteia, însă nu consacră posibilitatea valorificării ei prin măsuri individuale de executare silită, în afara mecanismelor specifice procedurii insolvenței.
Potrivit legii, pentru asemenea creanțe poate fi formulată, pe parcursul perioadei de observație și al reorganizării, o cerere de plată, care va fi analizată de administratorul judiciar, fără ca respectivele creanțe să fie înscrise în tabelul de creanțe.
- Posibilitatea contestării măsurii dispuse de către administratorul judiciar
Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestație, în termen de 7 zile de la publicarea măsurii în buletinul procedurilor de insolvență. Judecătorul-sindic va soluționa contestația, în termen de 15 zile de la înregistrarea ei, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. Hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic este supusă numai apelului, care trebuie formulat în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în buletinul procedurilor de insolvență.
- Intrarea în faliment
Titularul unei creanțe curente[1], certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar ori cu privire la care acesta a omis să se pronunțe în termen de 15 zile de la depunerea cererii de plată sau recunoscută de judecătorul-sindic ca urmare a contestării măsurii administratorului judiciar, în cazul în care cuantumul creanţei depăşeşte valoarea-prag[2], poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar de admitere sau omitere a pronunţării asupra cererii de plată ori a hotărârii instanţei de judecată[3].
Așadar, în situația creanţelor născute după data deschiderii procedurii și neplătite de debitor, mijlocul de presiune asupra debitorului este perspectiva intrării sale în faliment. În cazul trecerii debitorului în faliment, creanțele curente (născute așadar după deschiderea procedurii) au prioritate la distribuiri față de creanțele chirografare născute anterior deschiderii procedurii.
* Acest material prezintă cadrul legal general în materie, fără pretenții de exhaustivitate pe subiect. Ideile prezentate sunt strict informative și nu elimină necesitatea analizării prevederilor legale expuse și nici pe aceea a consultanței juridice oferite de un avocat, nefiind un substitut pentru acestea într-o speță concretă.
[1] Potrivit legii, creditor cu creanţe curente sau creditor curent este acel creditor ce deţine creanţe certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, şi care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanţa, conform documentelor din care rezultă.
[2] Valoarea-prag este de 50.000 de lei pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
[3] În ipoteza în care față de debitor a intrat în vigoare un plan de reorganizare, titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment.
Text: Rubrică realizată de av. Achim-Sorin RĂZOARE – colaborator Laurenţiu, Laurenţiu & Associates