Deci apa adusă pe Terra în zorii Big-Bangului, a făcut și face posibilă viața atâta vreme cât poate fi găsită pe planetă, iar aceasta se găsește momentan peste tot, pe cer, sub formă de nori, pe pământ, sub forma apelor curgătoare și stătătoare, a mărilor și oceanelor, a ghețarilor și icebergurilor, dar și în pământ, în pânza freatică până la mari adâncimi. Compoziția chimică a apei este simplă, doi atomi de hidrogen legați de unul de oxigen (H2O), formulă cunoscută și de elevii din ciclul primar, deși apa nu se mai găsește peste tot în natură ca element pur, compus exclusiv din hidrogen și oxigen, căci azi, datorită acțiunilor umane, dar nu numai, apa poate conține și diverse alte elemente, unele benefice organismului uman, altele nocive. Însă, toate viețuitoarele de pe Pământ depind de apă. Apa este o necesitate indiscutabilă când vorbim despre procesele metabolismului din interiorul organismului deoarece organismele vii utilizează apa pentru a digera hrana. Azi știm că aproximativ 72% din masa corpului uman, fără a lua în calcul grăsimile, este apă, deci nu este de mirare că pentru a funcționa normal corpul uman necesită între doi și șapte litri de apă pe zi. Aceste cantități urmăresc evitarea deshidratării, firește, cantitatea exactă depinde de temperatura ambientală, umiditatea din aer și tipul de activități pe care le desfășurăm. Nu se știe cu exactitate cantitatea de apă necesară unei persoane sănătoase, însă obligativitatea de a consuma opt pahare pe zi este exagerată și nu se justifică printr-o argumentație științifică, dimpotrivă, dacă bem mai multă apă decât are nevoie organismul riscăm să pierdem atunci când eliminăm apa sub formă de transpirație sau urinare minerale și substanțe benefice organismului, ceea ce poate conduce la carențe și implicit la îmbolnăviri. În mod fericit, organismul nostru a fost dotat cu un mecanism foarte inteligent, care ne avertizează atunci când are nevoie de apă sau de hrană, este vorba despre creier, cu ajutorul căruia percepem nevoile pe care le are organismul nostru, de aceea nu este necesar să ne forțăm să bem sau să mâncăm dacă nu simțim nevoia. Dar, de cealaltă parte a baricadei se situează cei ce nu consumă apă suficientă, din motive diverse, unul din motive ar fi lipsa apei potabile, fenomen care tinde să se acutizeze. Pentru a putea fi utilizată în siguranță, apa trece prin stațiile de epurare, iar de aici, trece în rețeaua de distribuție a localităților. Apa, curățată de eventualele impurități, clorurată în limitele admise, poate fi utilizată fără riscuri, însă prin procesul de epurare se pierd și parte din mineralele necesare organismului. Atunci, pentru consumul zilnic, avem nevoie de apa minerală. Există două mari categorii de apă minerală, cea naturală, plată, apoi cea carbogazoasă. Știu că există multă lume care își pune problema ce să aleagă, plată sau carbogazoasă? Să le analizăm, pe rând.
Apa plată te ajută să rămâi hidratat. Este apă potabilă ce deține un rol foarte important în menținerea mai multor funcții ale corpului, ajută la transportarea nutrienților către celulele din întreg organismul și echilibrează tensiunea arterială. Totodată, apa plată reglează temperatura internă a corpului, susține funcționarea căilor respiratorii și transportă oxigenul necesar organismului prin intermediul vaselor de sânge. „Spală” rinichii prevenind apariția afecțiunilor renale, iar pielii îi conferă strălucire și sănătate, atât prin consumul intern, cât și extern. În funcție de zona și modul în care este furnizată, apa plată poate conține minerale necesare organismului într-o gamă mai largă sau mai restrânsă, dar în cazul apei îmbuteliate, anumite minerale necesare organismului pot fi adăugate de către producător, crescându-i eficiența. La fel ca apa plată, apa carbogazoasă are în principal o mare capacitate de hidratare și, indiferent că dioxidul de carbon este prezent în stare naturală în izvorul inițial sau este adăugat de către producător, bulele gazoase îi conferă organismului o senzație de plăcere. În plus, prin adaosul de arome, siropuri sau sucuri de fructe se pot obține băuturi răcoritoare ce satisfac prin gust și culori apetisante pretențiile oricui, în timp ce în cocktailuri sau alte băuturi exotice, apa carbogazoasă este un ingredient de preț. Anumite afecțiuni medicale recomandă apa carbogazoasă naturală, în funcție de conținut și de zona de captare, dar este de evitat de către persoanele care au afecțiuni stomacale deoarece produce balonare, gaze, disconfort abdominal, iar atunci când acestea consumă, spre exemplu, o răcoritoare acidulată îndulcită cu ștevia sau aspartam, situația devine și mai neplăcută. Se întâmplă ca unele din aceste ape carbogazoase să conțină ceva mai mult sodiu, astfel, persoanele care au tensiune mare sau retenție de apă, pot avea probleme din cauza sodiului, ce poate fi chiar complet interzis. Chiar și persoanele sănătoase pot avea probleme dacă consumă apă carbogazoasă în exces, dantura le poate crea probleme deoarece bulele atacă smalțul dentar producând carii.
În concluzie, o persoană sănătoasă, poate consuma de două, trei ori pe săptămână apă carbogazoasă sau suc acidulat, dar, pentru a se hidrata zilnic, este recomandată apa plată, de altfel, apa plată este necesară tuturor vietăților de pe Pământ, apa rămânând în continuare ca și la începuturile lumii, esența vieții.