Potrivit legislației fiscale în vigoare, o microîntreprindere este o persoană juridică română care, la 31 decembrie a anului fiscal precedent, îndeplinește cumulativ o serie de condiții. Elementul definitoriu pentru acest regim împreună cu celelalte cerințe este venitul net anual, care în 2025 trebuie să nu depășească echivalentul a 250.000 de euro. Este important de menționat că, începând cu anul 2026, plafonul urmează să fie redus la 100.000 de euro, fapt ce poate avea un impact semnificativ asupra planificării fiscale a afacerilor de dimensiuni mici.
Pentru stabilirea eligibilității, conversia veniturilor în lei se face utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la închiderea exercițiului financiar. Se iau în calcul și veniturile realizate de întreprinderile legate, în sensul prevederilor Codului fiscal, ceea ce presupune o atenție sporită la structura deținărilor de capital. Sunt considerate legate persoanele juridice care dețin direct sau indirect peste 25% din titlurile de participare sau din drepturile de vot la alte entități, dar și firmele cu același asociat unic care controlează părți semnificative în mai multe societăți.
Regimul microîntreprinderii este accesibil doar societăților comerciale cu capital integral privat, care nu se află în dizolvare sau lichidare, conform informațiilor din Registrul Comerțului, și care au cel puțin un salariat. Această ultimă condiție poate fi considerată îndeplinită chiar și în cazul în care societatea are contracte de muncă cu timp parțial care, cumulate, formează o normă întreagă, sau dacă este încheiat un contract de mandat cu o remunerație cel puțin egală cu salariul minim brut pe economie. Sunt acceptate, de asemenea, situațiile împrejurate de suspendarea temporară a raportului de muncă, cu condiția ca durata acesteia să nu depășească 30 de zile și să fie un caz izolat pe parcursul anului.
De asemenea, pentru a putea aplica regimul fiscal al microîntreprinderii, firma trebuie să fi depus situațiile financiare anuale acolo unde legea impune această obligație. Mai mult, o altă condiție esențială este aceea că o persoană fizică nu poate deține, direct sau indirect, mai mult de 25% din părțile sociale la mai mult de o microîntreprindere care aplică regimul. Din 2024, firmele din domeniul HoReCa pot opta din nou pentru impozitul pe venituri, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de lege.
Modificările introduse prin Ordonanța de Urgență nr. 156/2024 aduc o relaxare a cadrului fiscal pentru aceste entități. Printre cele mai importante schimbări se numără eliminarea condiției conform căreia veniturile din consultanță și management nu puteau depăși 20% din totalul veniturilor, o măsură care anterior restricționa sever accesul firmelor de servicii la acest regim. S-au actualizat, de asemenea, codurile CAEN eligibile pentru aplicarea cotei de 3%, iar verificarea eligibilității se face, începând cu anul 2024, o singură dată pe an, la finalul exercițiului financiar.
Cu privire la cotele de impozitare aplicabile, acestea sunt diferențiate în funcție de nivelul veniturilor anuale și de domeniul de activitate. Astfel, microîntreprinderile care îndeplinesc toate condițiile legale și înregistrează venituri de până la 60.000 de euro datorează un impozit de 1% pe venit. Dacă acest prag este depășit în timpul anului, începând cu trimestrul respectiv se aplică cota de 3%. Pentru anumite domenii, precum IT, servicii medicale, juridice sau activități HoReCa, cota de impozitare este de 3% indiferent de nivelul veniturilor.
Intrarea în sistemul de impozitare a microîntreprinderilor este opțională și poate fi realizată fie la momentul înregistrării societății, fie la începutul unui nou an fiscal, cu condiția completării formularului 700 până la 31 martie. Este important de reținut că nu pot opta pentru acest regim fiscal entități precum băncile, societățile de asigurări și reasigurări, fondurile de pensii, firmele de intermediere financiară și investiții, precum și cele care activează în domeniul jocurilor de noroc sau care exploatează resurse naturale.
Ieșirea din sistem poate fi obligatorie sau opțională, în funcție de situație. Dacă în cursul anului fiscal nu mai sunt îndeplinite condițiile prevă- zute de lege, societatea iese din regim începând cu trimestrul în care a avut loc evenimentul declanșator. Notificarea organului fiscal se face în termen de 15 zile prin același formular 700. Odată ieșită din sistem, societatea nu mai poate reveni la regimul de impozitare pe venituri, ceea ce subliniază importanța unei decizii informate la momentul intrării în acest sistem.
Anul fiscal al unei microîntreprinderi coincide cu anul calendaristic, cu excepția situațiilor în care firma se înființează sau se desființează în cursul unui an. Alegerea regimului fiscal de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor presupune, așadar, o analiză amănunțită nu doar a avantajelor fiscale, ci și a structurii acționariatului, a domeniului de activitate, a dinamicii veniturilor și a planurilor de dezvoltare ale companiei.
Din perspectiva optimizării fiscale, acest regim poate fi avantajos pentru societăți cu marje ridicate de profit, costuri reduse sau activitate cu intensitate scăzută a capitalului. Totuși, pentru companiile aflate în expansiune sau care doresc să atragă investitori, limitele impuse de plafonul de venituri pot constitui un obstacol.
În concluzie, regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor în 2025 continuă să fie o opțiune fiscală valabilă pentru afacerile mici, dar accesarea sa necesită o abordare strategică și conformă cu toate cerințele legale. Consultanța fiscală de specialitate devine, în acest context, un instrument esențial pentru a preveni erorile de interpretare și pentru a valorifica la maximum oportunitățile oferite de legislația în vigoare.
Text: Oana LUCA – Consultant fiscal