1. Cheltuielile cu educația timpurie
Noua reglementare definește cheltuielile cu educația timpurie ca fiind cheltuielile pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie, potrivit reglementărilor legale din domeniul educației naționale.
Potrivit Legii nr. 1/2011 a educației naționale, educația timpurie (0-6 ani) reprezintă primul nivel al sistemului național de învățământ preuniversitar și este formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) și învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.
Totodată, potrivit OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, pot desfășura activități de învățământ preuniversitar și pot utiliza denumirile de liceu, școală, grădiniță sau altele similare numai unitățile de învățământ preuniversitar autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate.
Prin urmare, în lipsa unei definiții în noua reglementare privind sintagma „unități de educație timpurie, potrivit reglementărilor legale din domeniul educației naționale”, pentru evitarea riscului unor alte interpretări în cazul unor eventuale controale fiscale ulterioare, este recomandabil să fie luate în considerare doar unitățile de educație timpurie autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate conform legii.
2. Regimul fiscal la angajator
Potrivit noii reglementări, sumele achitate de contribuabil pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie au deductibilitate limitată în categoria cheltuielilor sociale în limita unei cote de până la 5% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil. Totodată, sumele plătite de angajator pentru plasarea copiilor în unități de educație timpurie nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă (CAM), în limitele aplicabile și scutirii de la CAS și CASS prezentate mai jos.
3. Regimul fiscal la angajați
Potrivit noii reglementări, sumele suportate de către angajator pentru plasarea copiilor angajaților proprii în unități de educație timpurie în limita stabilită de acesta, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil, nu reprezintă venit impozabil în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
Același regim de scutire se aplică și în ceea ce privește contribuția de asigurări sociale (CAS) și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS).
Ordinea în care aceste venituri, împreună cu alte eventuale venituri cărora li se aplică același regim de scutire în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, se stabilește de angajator.
4. Suportarea/acordarea sumelor pentru plasarea copiilor în unități de educație timpurie
În cazul sumelor plătite direct de către angajat, acestea se acordă de către angajator, în limita plafonului amintit mai sus, pe baza documentelor justificative prezentate de angajat.
Sumele suportate/acordate de către angajator pentru plasarea copiilor angajaților proprii în unități de educație timpurie se consideră venituri aferente lunilor corespunzătoare celor pentru care s-a efectuat plata, pe baza documentelor justificative.
Suma se acordă unui singur părinte, la un singur angajator, prin prezentarea unei declarații pe propria răspundere din partea părintelui. În situația în care desfășoară activitate la mai mulți angajatori, angajatul are obligația să declare că nu beneficiază de astfel de plăți de la un alt angajator.
*Acest material prezintă cadrul legal general în materie, fără pretenții de exhaustivitate pe subiect. Ideile prezentate sunt strict informative și nu elimină necesitatea analizării prevederilor legale expuse și nici pe aceea a consultanței juridice oferite de un avocat, nefiind un substitut pentru acestea într-o speță concretă.
Rubrică realizată de av. Achim-Sorin RĂZOARE – colaborator Laurenţiu,
Laurenţiu & Associates