Alina Goidea: Ideea unei ciocolaterii a crescut treptat în familia noastră. Cu mulți ani în urmă, tatăl nostru își dorea să extindem producția Marco în două direcții: gelateria și ciocolateria. Atunci ni s-a părut că piața din România nu era încă pregătită pentru ciocolateria artizanală pe care ne-o imaginam, așa că am început cu gelateria. Dar ideea ciocolatei a rămas.
După ce tatăl nostru a murit, în 2021, lucram la noua locație Marco din Odobești și am prevăzut din proiect un laborator de ciocolată. După finalizarea construcției, am început documentarea despre echipamente, tehnică și acest business. Am înființat Ciocolateria Marco și am accesat un program Start-Up pentru utilarea laboratorului.
MARSEPE a venit firesc din acest proces. Nu a fost o idee născută peste noapte, ci continuarea unui vis al tatălui nostru, pe care noi am ajuns să îl ducem mai departe în felul nostru.
Revista Brutarul-Cofetarul: Înainte de MARSEPE ați avut două parcursuri profesionale aparent îndepărtate de ciocolaterie – design și arhitectură. Apoi au urmat studiul, cursurile de specializare, experiența din Belgia și foarte multă practică. Alina, cum ai învățat efectiv meseria de chocolatier și care a fost cel mai dificil lucru de stăpânit atunci când ai trecut de la cofetărie la lucrul profesionist cu ciocolata?
Alina Goidea: Incursiunea noastră în lumea pralinelor a început împreună, în Belgia, la Belgian Chocolate School, sub îndrumarea chef chocolatierului Bram Hullebroeck. Acolo am învățat bazele meseriei și câtă tehnică, precizie și disciplină se află în spatele unei praline. Întoarse acasă, am început testele în propriul laborator.
De aici am simțit nevoia să merg mai profund. Am studiat construcția și echilibrarea rețetelor, luciul pralinei, texturile, culorile și tehnicile noi. Am continuat pregătirea prin cursuri cu ciocolatieri consacrați internațional: Ramon Morató, Lana Orlova Bauer, Melissa Coppel și Riccardo Magni.
Cel mai dificil a fost să învăț să fiu creativă respectând rigoarea ciocolatei. Veneam din cofetărie, unde simțeam mai multă libertate de joacă. În ciocolaterie mă pot juca la fel de mult cu gusturile, culorile, formele și texturile, dar în parametri stricți: cantități, temperaturi, umiditate, timpi de lucru. Fiecare detaliu contează. În timp am înțeles ceva esențial: rigoarea nu limitează creativitatea; când stăpânești tehnica, ea îți oferă libertatea de a crea și de a exprima o idee, o stare sau o poveste.
Carmen, sora Alinei și partenera ei în MARSEPE, spune: „Alina este extrem de talentată. Transformă în artă aproape tot ceea ce atinge. Din pasiunea ei pentru artă vine și dorința continuă de a învăța și de a se perfecționa. Nu se mulțumește să știe cum se face ceva; vrea să înțeleagă până când îi poate da propria expresie.”

Revista Brutarul-Cofetarul: În cazul vostru, rolurile par foarte bine definite: Alina este chocolatierul, omul care creează produsul, iar Carmen gestionează businessul. Cum funcționează această formulă între două surori? Cine are ultimul cuvânt atunci când creativitatea spune „merită să facem produsul”, iar cifrele spun poate altceva?
Carmen Elena Vasile: Am copilărit separat, la bunici diferiți, așa că acum avem, în sfârșit, ocazia să ne jucăm împreună zi de zi (râde). Ne cunoaștem foarte bine calitățile și limitările și știm când să intervenim și când să îi lăsăm celeilalte loc de manifestare. Rolurile sunt bine definite, dar nu lucrăm separat.
Suntem amândouă foarte creative și devenim și mai creative împreună. Ne întâlnim, fabulăm pe tot felul de teme, o idee o provoacă pe cealaltă și uneori ne trezim că am mai inventat o colecție de praline. Reușim să nu ne certăm, dar suntem adorabile când ne contrazicem (râde).
Marele nostru avantaj este că recunoaștem momentul în care ajungem la linia de mijloc. Nici creativitatea nu poate ignora cifrele, dar nici cifrele nu pot conduce singure un brand care trăiește prin creativitate. Nu știu dacă una dintre noi are cu adevărat ultimul cuvânt. De cele mai multe ori îl găsim împreună și alegem varianta echilibrată, menționează Carmen.
Revista Brutarul-Cofetarul: Pralinele MARSEPE atrag atenția prin combinații care ies mult din zona clasică. Probabil cel mai bun exemplu este colecția „Moștenire”: DOR – mere și scorțișoară, JALE – prune afumate și pălincă, iar IGNAT merge până la asocierea ciocolatei cu urechi de porc, cimbru și usturoi. Cum se naște o astfel de pralină? De la idee până la produsul care ajunge în cutie, cum arată procesul de creație și câte teste poate presupune o rețetă?
Alina Goidea: Colecția „Moștenire” s-a născut din provocarea unui concurs pentru care trebuia să propunem trei praline inspirate din gusturi românești. Ne-am întrebat ce este cu adevărat românesc în arta culinară și am realizat că nu ingredientele ne definesc cel mai bine: mere, prune, scorțișoară sau carne de porc există în multe bucătării. Autentice sunt emoțiile, amintirile și ritualurile pe care le trăim într-un fel profund românesc.
Ne-am întors cu gândul la copilărie și am ales trei momente din familia tradițională românească. Așa au apărut DOR, JALE și IGNAT, denumirile fiind parte din concept.
DOR este pralina mamei și a bunicii: dorul de casa părintească, de căldura maternă, cu gustul unei plăcinte cu mere proaspăt scoase din cuptor. DOR a primit medalia de argint la concursul Chocolate Saga în 2024.
JALE, cu pălincă și prune afumate, ne-a dus cu gândul la tată și bunic, la bărbatul întors de la cazanul unde se făcea țuica. Spunem, râzând, că aproape „duhnește” a bărbat întors de la cazan. Dar în spatele umorului este ceva real: acolo bărbații povesteau, se bucurau și uneori își spuneau necazurile până la jelire. Era, în felul lor, aproape o formă de terapie.
IGNAT este cea mai surprinzătoare: pralina cu urechi de porc infuzate cu cimbru și usturoi. Dincolo de ingredientul neașteptat, pentru noi vorbește despre sărbătoare, familie, acceptare și mai ales despre a fi împreună.
Nu am pornit de la „ce ingrediente românești putem pune în ciocolată?”, ci de la „ce vrem să simtă omul când gustă pralina?”. Pentru cele trei idei am dezbătut, am inventat scenarii și am râs împreună aproape o zi. Apoi urmează partea riguroasă: calculele pentru echilibrarea ingredientelor, texturilor și aromelor. Uneori sunt necesare multe teste. La „Moștenire”, însă, toate trei au ieșit așa cum ni le imaginaserăm de la prima încercare. Poate pentru că știam foarte bine ce poveste vrem să spunem.
Revista Brutarul-Cofetarul: În laborator folosiți ingrediente din Franța și Belgia, dar căutați în același timp mere, prune, plante aromatice și alte ingrediente cât mai aproape de casă. Este acesta unul dintre drumurile prin care ciocolateria artizanală românească își poate construi o identitate proprie? Putem vorbi deja despre o „semnătură românească” în ciocolaterie?
Alina Goidea: Nu ne-am propus să construim deliberat o „semnătură românească”, ci să facem ciocolată artizanală foarte bună, la standard internațional. Identitatea românească apare firesc: suntem românce, am crescut aici și creăm din gusturile, amintirile și experiențele noastre. Ingredientele locale le alegem pentru gust, prospețime și proximitate. Dacă o identitate este autentică, se va vedea singură în ceea ce creezi.
Revista Brutarul-Cofetarul: Unul dintre cele mai importante proiecte recente este colaborarea cu Casa Majestății Sale și colecția Romanian Royal Chocolate. Cum a apărut această colaborare și, mai ales, cum s-a ajuns la crearea unei praline speciale pentru Majestatea Sa? Ne puteți spune câte ceva despre procesul de creație, fără să dezvăluim, bineînțeles, ceea ce trebuie să rămână secret?
Carmen Elena Vasile: Visul acesta a existat înainte să producem prima pralină MARSEPE. De la început ne-am spus că vrem să facem praline demne de Casa Regală a României. Era pentru noi un reper al nivelului de calitate și rafinament la care voiam să ajungem.
Drumul până la realizarea lui a fost total neplanificat. Am vorbit despre această dorință cu oamenii din jur și, dintr-o întâlnire în alta, povestea MARSEPE a ajuns la Casa Regală. După prima degustare, am primit propunerea de a crea o pralină specială, pornind de la un gust ales de Majestatea Sa Margareta.
Ne-am dorit o pralină impecabilă tehnic, dar și suficient de personală încât să vorbească despre cea pentru care a fost creată. Gustul rămâne secret; face parte din poveste. Suntem foarte mândre că acest vis s-a împlinit la mai puțin de doi ani de la deschiderea ciocolateriei. Colaborarea cu Casa Regală a României continuă și avem deja în plan noi proiecte.
Revista Brutarul-Cofetarul: Din perspectiva businessului, cât de dificil este astăzi să construiești în România o ciocolaterie artizanală care să fie nu doar frumoasă și creativă, ci și profitabilă? Care sunt cele mai mari provocări: materia primă, costurile de producție, personalul calificat, sezonalitatea, educarea pieței sau distribuția? Și cum s-a schimbat MARSEPE, ca business, din 2022 până astăzi?
Carmen Elena Vasile: MARSEPE este încă la început de drum, în al treilea an de la lansare, și ar fi prematur să spunem că am găsit formula perfectă pentru un business de ciocolaterie artizanală în România.
Provocările vin din toate direcțiile: costurile materiilor prime și ale producției artizanale, sezonalitatea, distribuția și formarea unei echipe specializate. Dar cel mai mult ne ambiționează educarea pieței și construirea MARSEPE ca brand premium.
Ciocolata artizanală este un produs pe care trebuie să îl descoperi și să înveți să îl apreciezi. Diferența nu stă doar în aspect, ci în calitatea ciocolatei, ingrediente, echilibrul rețetei, tehnică și orele de lucru care nu se văd când deschizi cutia. Vrem să ajungem la publicul pentru care calitatea, gustul, povestea și experiența contează. Nu vrem să fim un brand pentru toată lumea și am înțeles asta tot mai bine în acești trei ani. Astăzi știm tot mai clar cine suntem ca brand și unde vrem să ajungem.
Revista Brutarul-Cofetarul: Ați spus recent că una dintre următoarele provocări este transformarea MARSEPE într-un brand internațional. Unde vreți să ajungă MARSEPE în următorii ani? Vorbim despre export, noi piețe, dezvoltarea producției, noi colecții sau poate despre o adevărată „fabrică de ciocolată”, exact așa cum a început visul familiei?
Carmen Elena Vasile: Ne dorim să extindem producția fără să pierdem ceea ce definește MARSEPE: calitatea artizanală premium. Creșterea nu trebuie să însemne industrializarea produsului, ci să ducem ceea ce facem astăzi la o scară mai mare, păstrând aceeași grijă pentru ingrediente, tehnică, gust și detalii.
Visul nostru merge dincolo de România. Ne vedem reprezentând țara, la nivel internațional, pe piața ciocolatei artizanale premium. Ne-ar plăcea ca oamenii să descopere prin MARSEPE nu doar o ciocolată foarte bună, ci un brand românesc contemporan și creativ, capabil să stea firesc alături de numele importante ale ciocolateriei internaționale.
Acesta este următorul nostru vis. Avem toate motivele să continuăm să visăm curajos.

Brutarul Cofetarul – GastroPan – PanGastRo

